Nabil s-a așezat pe salteaua de pe podea împreună cu mama lui și cu Ahmed, nepotul său de șase ani. Nabil încerca să se strâmbe în joacă pentru a mai lumina puțin atmosfera, ca să mai risipească din umbra care s-a revărsat peste ei odată ce exploziile bombelor le-au bubuit în urechi. Sara, sora lui Nabil, a intrat în încăpere cu un sandviș și un pahar de lapte pentru fiul ei, Ahmed. A amestecat laptele praf cu mai multă apă decât de obicei. Cine știe când vor putea să mai ajungă la magazin? Sau dacă o să mai găsească lapte pe rafturi atunci când vor face.
Dintr-o dată, Nabil a avut o idee. A deschis ușa camerei de oaspeți, a scos de acolo un suport de lemn cu o Biblie pe el deschizând-o la o secțiune din ea numită Psalmii lui David.
“Domnul este Păstorul meu”, a început Nabil în arabă.
Sara și-a ridicat privirea. “Ce-i asta?” l-a întrerupt ea.
Nabil s-a ridicat în picioare. “Aceștia sunt Psalmii profetului David, pacea să fie asupra lui.”
Sara a continuat să asculte pe măsură ce fratele ei citea din Psalmii profetului David. Era ciudat; cuvintele străvechi îi aduceau mângăiere. Vreme de aproape o oră, Nabil a citit Psalm după Psalm.
După ce a terminat de citit, Nabil și-a adus aminte de ceea ce s-a întâmplat cu câțiva ani în urmă când a început să povestească cu Pete și Dave, niște bărbați cu care lucra, despre Dumnezeu și profeți și despre cărțile lor sfinte. Îi plăcea să petreacă timp împreună cu ei. Deși erau veseli de felul lor și mereu gata să facă o glumă, în același timp, păreau respectabili și temători de Dumnezeu. Nu se potriveau imaginii pe care o avea el despre occidentali. Așa că nu a trecut prea multă vreme până când a început să le pună întrebări cu privire la practicile lor spirituale cum ar fi rugăciunea și postul. Avea și niște întrebări despre Biblie. Pentru că foloseau engleza la locul de muncă și pentru că engleza lui era mult mai bună decât araba lor, aceste discuții inițiale au fost purtate în limba engleză. Curând însă, Pete și Dave au început să-și îmbunătățească araba până în punctul în care, în majoritatea conversațiilor lor, au ajuns să folosească limba lui Nabil.
Într-una din zile, Pete și Dave i-au făcut cunoștință lui Nabil cu prietenul lor, Terry. Terry nu era în țară pentru o vizită îndelungată, însă el și Nabil s-au înțeles bine din prima, așa că au petrecut o grămadă de timp împreună. Se vizitau unul pe celălalt și aveau discuții lungi despre Isus la o cafea turceasca groasa și apoi citeau Biblia împreună. Din moment ce Terry nu vorbea arabă, întotdeauna citeau din Biblia în engleză și vorbeau în engleză unul cu celălalt. Lui Nabil îi era drag de Isus și îi era drag să citească despre Isus și despre apostoli în Biblie. În cele din urmă, dragostea lui pentru Isus a crescut într-o dorință de a-I sluji Lui și Nabil a început să se considere pe sine însuși ca unul dintre urmașii lui Isus.
Nabil era foarte respectat la locul de muncă și mulți dintre prietenii și colegii lui s-au arătat dornici să audă ce avea el de spus despre întâlnirea sa cu Isus. După aproximativ un an, unul dintre prietenii lui apropiați, Sami, a decis să devină și el un urmaș al lui Isus. Împreună, Nabil și Sami își invitau prietenii să se întâlnească în ziua lor liberă ca să citească din Biblie și să discute despre ceea ce au citit. 
Deși Nabil se obișnuise să citească Biblia în engleză, Dave și Pete l-au încurajat să folosească cu prietenii săi o versiune în limba arabă. Evanghelia nu trebuie să pară a fi un mesaj străin.
Bubuitura unei explozii undeva în apropiere l-a adus pe Nabil înapoi în prezent. Și-a terminat paharul cu apă și s-a întors în hol unde și-a găsit familia dormind. “Lasă-i să doarmă”, s-a gândit el. Bombardamentele sunt cele mai rele noaptea și se vor trezi destul de curând. Și-a dus Biblia în arabă și suportul ei înapoi în camera de oaspeți.
Violențele din regiunea în care trăiau Nabil și Sami au încetat în cele din urmă și viața obișnuită și-a reluat cursul pentru familiile lor.
Din cauza violențelor, grupul de tineri care obișnuia să se întâlnească pentru ca să discute despre Biblie s-a împrăștiat. Sami și Nabil și-au îndreptat atenția către familiile lor și către rețelele clanului lor. Sora lui Nabil, Sara și mama lor au devenit de atunci urmașe entuziaste ale lui Isus, la fel ca și soția și fiica lui Sami.
‘Nu un mesaj străin’ este o variantă prescurtată a uneia dintre poveștile istorisite în cartea ‘Where There Was no Church’.