Lacrimile Palestinei

Home  /  Circulară  /  Current Page

          Nu trebuie să faci o cercetare amănunţită ca să îţi dai seama că locuitorii Palestinei au dus-o destul de prost de-a lungul timpului. Însă ce ar fi şi mai tragic decât istoria lor, ar fi ca lucrurile să meargă la fel şi în viitor.BetterThanLife_1407801238_665x400

          Palestina e locuită în mare parte de către arabi palestinieni (91%). De-a lungul timpului teritoriile ei, Fâşia Gaza şi Cisiordania, au trecut prin mâinile Egiptului, Iordaniei, ale Imperiului Otoman şi ale Israelului. Dorinţa de a stăpâni teritoriul palestinian a alimentat conflictul peste secole şi în mod evident, cei afectaţi au fost oamenii de rând. Dacă îi întrebi, vei auzi că istoria nu a fost prea miloasă cu ei; şi nici vecinii lor evrei sau creştini. Nici Biblia nu descrie povestea lor ca una dintre cele mai fericite.

          Ceea ce e important să ne amintim e că Avraam şi poporul Israel au primit mandatul de a binecuvânta popoarele din jurul lor. Probabil palestinienii nu ar fi fost greu de găsit. Mai târziu, acelaşi mandat l-au primit şi ucenicii lui Isus şi moştenitorii prin credinţă ai lui Avraam. Adică noi. Şi palestinienii nu sunt greu de găsit. Tragedia lor e cu atât mai tulburătoare pentru că pe lângă istoria zbuciumată, care le-a scuturat identitatea şi i-a văduvit de aşa multe lucruri, nu ştiu dacă şi în ce măsură s-au simţit iubiţi de Dumnezeu. Nu ştiu dacă îi atribuie Lui vina pentru lucrurile prin care au trecut. Mă întreb ce cred despre El.

         Totuşi, atât de descurajaţi încât să nu Îl mai caute, nu sunt. Ştiu sigur că Îl caută. Şi când încerc să îmi imaginez lucrurile mai departe, mintea mea fuge instant înapoi la ce spunea Pavel: Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?

F.B.