O Veste Minunată!

Home  /  Circulară  /  Current Page

          La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în spatele forţelor inamice, în Germania nazistă, 10 soldaţi ai forţelor aliate, prizonieri în lagăr, înfometaţi, bolnavi şi deznăđajduiţi se întrebau dacă vor mai sărbători vreodată Crăciunul alături de familiile lor. Gărzile naziste îi urmăreau pe după gardurile de sârmă ghimpată văzându-le feţele aplecate, umerii apăsaţi şi abia vorbind unii cu ceilalţi.ovmb Apoi, într-o dimineaţă totul s-a schimbat, sau cel puţin aşa părea… Erau tot în spatele gardurilor, tot înfometaţi şi bolnavi dar naziştii au observat că erau fericiţi, zâmbeau, se adunau laolaltă şi îşi vorbeau. Habar nu aveau ce se întâmpla… Un radio fusese introdus pe furiş în lagăr şi astfel ei au auzit vestea că forţele aliate au câştigat războiul, fiind doar o chestiune de câteva zile până când urmau să fie eliberaţi…

          Ce forţă extraordinară stă într-o veste! Nimic nu se schimbase, cu excepţia veştii, o veste care a trezit la viaţă speranţa, “o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”

          Pentru verişorii noştri, frica reprezintă sentimentul principal în momentul apropierii de Dumnezeu. Cu toate acestea “Dumnezeul venit pe pământ n-a descins nici sub forma unei furtuni dezlănţuite, nici a unui foc mistuitor. Aproape de neimaginat, Făcătorul a toate a coborât şi S-a micşorat atât de mult încât a devenit un ovul, o mică sămânţă de-abia vizibilă cu ochiul liber, care s-a divizat şi redivizat până s-a format un embrion, crescând încet, celulă cu celulă, în pântecul unei fete tulburate. Nemărginirea însăşi închisă în pântecele tău! Ce poate fi mai puţin înfricoşător decât un nou-născut, cu mânuţele strâns înfăşate pe lângă trupul plăpând? Prin Isus, Dumnezeu a găsit o modalitate de relaţionare cu omul care să nu implice frica”, spunea Philip Yancey.

         La fel ca prizonierii din al Doilea Război Mondial, lumea musulmană, măcinată adânc de războaie şi conflicte suferă, tânjeşte, însetează şi are nevoie disperată de Vestea Bună care să îi aducă eliberarea de sub întunericul care o stăpâneşte, de sub ură, răzbunare şi moarte. Vestea minunată este pentru ei şi pentru noi deopotrivă, Isus.

“…măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.”

“El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.”

“Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, EI L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”

“Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.”

A. S.