“Salim” s-a așezat confortabil în scaunul din colțul holului nostru de la intrare. Holurile funcționează ca și camere de primire în majoritatea caselor – destul de mari ca să așezi în ele câteva canapele în așa fel încât să te poți întreține cu musafirii acolo, fără formalitățile unei “sala” (cameră de zi) cu pretenții. Fusese în casa noastră de zeci de ori înainte ajutându-ne cu proiectele, vizitându-ne împreună cu alți oaspeți, luând adesea masa cu noi.
Vizita sa din seara aceasta nu era una întâmplătoare. Salim și soția lui, “Karima”, au călătorit vreme de șase ore ca să ne vadă. Primăvara arabă clătina încă stabilitatea țării așa că drumul care îi lua de obicei două ore îi luase acum șase. Ne-a povestit cu mult fler pericolele călătoriei sale în timp ce soția sa puncta relatarea cu ilustrații extrem de concrete și de realiste.
Acum era în toiul povestirii, fiica noastră de zece ani îl filma cu micul ei aparat foto digital. Am ales holul pentru că este un loc liniștit în care se poate filma. Învățătorul ei la distanță i-a cerut cu o lună în urmă să facă un reportaj politic și i-am explicat cu foarte mare atenție că în țara noastră, în calitate de musafiri străini, nu amintim de conducătorii locali în conversațiile noastre cu localnicii, nici nu le cerem acestora din urmă părerea cu privire la politică.
Însă toate acestea s-au schimbat în decursul a doar câteva săptămâni. A venit Primăvara arabă și gurile oamenilor s-au dezlegat. Musafirii noștri ne-au spus poveste după poveste despre rudele lor care și-au pierdut câștigurile din afaceri din cauza corupției. A urmat panica la gândul direcției în care ar putea să o ia lucrurile din pricina desființării unor sectoare ale poliției și a jafurilor care i-au urmat.
Salim ne-a povestit și despre el însuși, despre cum a pichetat secția de poliție ca să protesteze împotriva încălcării drepturilor omului. Soția sa l-a implorat să nu o facă avertizându-l că și-ar putea pierde locul de muncă. El i-a răspuns că locul de muncă e egal cu zero fără libertate – s-au certat și el și-a văzut de treabă și și-a dus intenția până la capăt. Ea a spus că a avut noroc.
În urma protestelor din orașul său, dosarele întocmite de poliție au fost distruse așa că numele lui era în siguranță. Secția de poliție a fost asaltată cu bombe incendiare și oamenii au căutat prin arhiva în speranța că vor descoperi dedesubturile poliției secrete. Listele cu nume au fost distruse. Salim lucra în continuare însă au mai rămas așa de multe necunoscute.
Pentru majoritatea oamenilor din țara “noastră”, viitorul a fost întotdeauna incert. Siguranța locului de muncă, standardele sistemului de sănătate, veniturile și securitatea nu au fost niciodată ridicate. Acum, tensiunea dintre anarhie și control face lucrurile să se învârtă ca o monedă aruncată în aer – nimeni nu știe pe care parte o să cadă.
O să provoace situația aceasta o foame adâncă după Adevăr în inimile oamenilor? Sau își vor pune ei speranțele și visurile în ceea ce are occidentul de oferit, în privilegiile capitalismului? Cum poți să-ți dai seama? Situații similare au dus la război civil în unele țări europene cu două decenii în urmă. Altele au ieșit din criza și au reușit să-și construiască o economie puternică. Și din punct de vedere spiritual, pe cine sau pe ce se bazează oamenii ca să supraviețuiască?
Doar prin rugăciune putem să influențăm modul în care vor arăta răspunsurile la aceste întrebări. Acum, mai mult ca oricând, este vremea să ne rugăm pentru țările cuprinse de Primăvara arabă. Să nu credeți că ceea ce a fost mai greu a trecut – urmează încă zile de reconstrucție în care este nevoie de extrem de multă prudență și rugăciunile noastre vor determina istoria generațiilor următoare. Știm Cine are viitorul în mâna Sa și El ne-a cerut să-L căutăm dacă vrem să mutăm munții din loc. A venit vremea să o facem.
Domnul te va călăuzi neîncetat,
îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă,
şi va da din nou putere mădularelor tale;
vei fi ca o grădină bine udată,
ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte,
vei ridica din nou temeliile străbune;
vei fi numit “Dregător de spărturi”,
“Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit.”
– Isaia 58:11-12
Sugestie:
Ai putea să folosești povestea aceasta pentru discuții de grup – într-un grup de casă, de mentorare sau de rugăciune.
Întrebări pentru discuții:
1. Ce diferență crezi că face faptul că autorul acestei povestiri a făcut pentru mulți ani parte din viața lui Salim – cum poți să îți dai seama din relatare că relația dintre cei doi a fost una de durată?
2. Crezi că Salim este un urmaș al lui Isus? Dacă nu, de ce crezi că acest lucrător de dincolo de frontiere continuă să prețuiască această relație și să dea din timpul său pentru Salim?
3. Autorul compară Primăvara arabă cu căderea regimurilor comuniste în Europa de est – inclusiv în România – la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90. Vezi asemănări? Deosebiri? Cum putem să ne rugăm mai eficient având această istorie și experiență ca parte a înțelegerii pe care o avem cu privire la schimbările sociale?